Stim destul de bine ce s-a intamplat pe 22 decembrie 1989! Fratii nostrii au murit pentru libertatea noastra in speranta ca noi vom lupta mai departe....dar noi ce facem? Stam si dormim pe noi... suntem de tot rasul! De ce ii dezamagim? De ce multi cred ca traim "in pace si armonie" cand fratii nostrii mor nevinovati pe strada, sunt arestati nevinovati, n-au ce manca, stau in frig? De ce suntem ignoranti si nu suntem uniti? Ne-am lasat toti manipulati de Biserica din timpurile democratice si unde s-a ajuns?! In prag de disperare... cati nu se sinucid din punctul asta de vedere? Cati nu sufera desi aparent sunt tari? De ce trebuie sa fie asa? De ce?! Uitati-va in jur, eroii din 1989, fratii nostrii, au fost considerati criminali de "opozitie"...de ce oare? Ca au luptat pentru libertatea noastra? Ganditi-va dragilor, daca ei nu mureau pentru noi, noi mai existam? NU! In perioada comunista noi aveam nevoie de libertate, dar acum, cand avem libertatea dorita nu stim sa o pretuim! E timpul sa ne trezim, frati romani, am dormit prea mult! Cati dintre voi n-au avut rude care au murit in 1989 pentru familia voastra? Voi de ce ii rasplatiti intorcandu-le spatele? De frica?! Romanul nu cunoaste frica! Am fost nascuti sa facem haz de necaz in orice situatie si sa luptam cu riscul de a pierde! Mai bine lupti cu acest risc decat sa traiesti fara speranta! De ce avem acest orgoliu si egoism? Din prostie! Situatia actuala este consecinta faptelor noastre ca nu am taiat in carne vie la timp si am lasat sa treaca timpul bazandu-ne pe vechea vorba " eh ...poate maine!".. nu! aici nu mai e loc de o astfel de vorba.. totul se naruie...fratilor,e timpul sa luam atitudine!!! Impreuna invingem!!! Nu exista pace pana nu punem lucrurile la punct!